Tralala, acum El Comandante

De la Atelierul Mecanic in drum spre Control, am intrat in Tralala desi stiam ca e El Comandante, dar de unele locuri te atasez, in unele locuri te simti bine pentru ca ti-ai petrecut multe momente foarte dragute in ele, si cumva le rememorezi, chiar daca alaturi iti sunt alti oameni. Tinerii danseaza, topaine, orice piesa este acceptata si interpretata prin miscari uneori excentrice. Se scapa sticle, apar cioburi, si un grup de francezi veniti sa se distreze tocmai la Bucuresti. Ce mi se pare amuzant la francezi e ca intotdeauna cred ca pot cuceri orice femeie, mai putin pe ale lor. Strainii au senzatia ca romancele noastre atunci cand ies la club sigur vor sa plece cu cineva acasa pe care a doua zi sa-l dea afara fara posesii. In general ii recunosti prin faptul ca umbla fara telefoane la ei si incearca integrarea intr-un grup, pentru a ajunge la fata pe care o au in vizor. Ce nu stiu ei, e ca in anumite locuri chiar nu gasesti genul asta de fete. In El Comandante fetele vin cu grupul de prieteni, printre care se poate afla si prietenul lor, si chiar daca vorbesc cu oamenii straini ele sunt atasate de grup si nu pot absenta din el, la fel cum un strain nu poate adera la grup.

Ce am observat prost la El Comandante pe langa faptul ca unul din baruri chiar e in drum cand putea ramane foarte bine langa zona cu garderoba, nu de alta dar locatia Tralala chiar fusese studiata de un arhitect, este materialul din care e facut barul, acea caramida care nu isi avea locul acolo, plus stand-upurile de culoarea paltinului, asta asa la prima vedere. Uneori nu am cum sa inteleg tendinta de a transforma totul intr-un romanism.

Cu siguranta Jazzanova sau San Soda nu vor mai ajunge in aceasta locatie Tralala, si alti oameni se vor simti bine aici in alt mod si fara Alt Om, Bully, Bask, Rotopercutor, JurJak, Zicu, UFe, Vast Solo si multi altii, dar spatiul are potential de a atage cumva distractia.

Cel mai nasol moment in club e cand cineva de langa tine pune mana pe butonul de volum al mixerului si da mai tare, si toata lumea crede ca tu esti omul rau… asa ca lectie de viata de club, daca nu cunosti dj-ul, si pleaca de la pupitru, nu sta pe langa pupitru, ca poate data viitoare cineva varsa berea pe el si nu se stie niciodata ce ai sa patesti.

Dar cel mai frumos moment e cand chiar nu te poti opri din dans, si dansezi cu tot ce inseamna tu, si cu oamenii din jur, sau cu o singura persoana de langa care pur si simplu de nu poti desparti prin naturaletea imprejurimilor ce v-au adus acolo.

Cel mai trist moment e la sfarsit, in primul rand pentru ca acesta vine peste tine si te invadeaza intr-un mod bizar, si apoi cineva oricum e atat de suparat si paranoic incat crede ca altcineva care nici macar nu se afla acolo il inseala, si tu neimplicat ori tre sa o arzi pe sfaturi ori trebuie sa-i dai cu flit si de inteles ca pentru a fi inselat trebuie sa ai o relatie definita care sa cuprinda cuvantul „impreuna”.

Si noaptea a fugit usor, si ramai intr-un sarut de noapte buna, fara sa reusesti sa ajungi la Control.

Si va pup!

    Queen S again!